Definitie speriat dex98

SPERIÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ♢ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiții) Sperietură (2). [Pr.: -ri-at. – Pl.: (m., în loc. vb.) sperieți] – V. speria.
SPERIÁT2, -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoșat. ♦ Care exprimă spaimă. [Pr.: -ri-at] – V. speria.
SPERIÁ, spérii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. ♢ Expr. (Refl.) Se sperie și de umbra lui, se spune despre o ființă foarte fricoasă. 2. Tranz. A face ca o ființă sau un grup de ființe se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș. ♢ Expr. A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămâne (sau a face rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face nu mai poată) adormi. 3. Tranz. (Fam.) A uimi (prin splendoare, frumusețe, calități). ♢ Loc. adj. și adv. De speriat = ieșit din comun, uimitor; extraordinar. [Pr. : -ri-a] – Lat. *expavorere (< pavor).